Play
Register
Play
Suntem sclavii internetului?

Nu ai cont pe Facebook, eşti un demodat???  Aşa se zice despre cei care nu-şi fac publică viaţa personală pe reţelele de socializare. Este practic imposibil de imaginat cum ar arăta epoca noastră fără like-uri, shar-uri şi fără sutele de poze încărcate online.

Oferta e irezistibilă: Facebook, Twitter, Instagram, Odnoklassniki, Likedln, Mylife, aceste sunt doar câteva din siturile de socializare care se întrec în totul fel de oferte pentru a-şi recruta abonaţii. Realitatea demonstrează că le-a reuşit. Doar Facebook-ul a adunat peste 750 milioane de abonaţi din întreaga lume. Şi aşa se face ca mulţi dintre noi, aleg să-şi trăiască viaţa în lumea virtuală. Obişnuim să împărtăşim cu prietenii virtuali, dintre care pe o bună parte nici nu-i  cunoaştem personal, toate evenimentele importate, cât şi cele banale din viaţa noastră şi a vecinilor. ,,Please, help me, I need atetion’’ aşa sună una dintre postările ce mi-a tras atenţia pe Facebook şi aici începe povestea: ce am mâncat, ce am făcut, unde plec, ce privesc, ce ascult, ce simt, ce gândesc, cu cine m-am certat, pe cine iubesc… Şi lista poate continuă la nesfârşit. Căci aşa devenim vedete care îşi ţin la curent fanii cu toate noutăţile de peste noapte. Eh, şi când postările nu ne sunt comentate, mai trimit câte un mesaj cu ,,please, un comment la status” sau ,,un like te rog’’. Se mai întâmpla să şi cerşim când nu vedem receptivitatea prietenilor.

Fără să ne dăm seama, am devenit dependenţi de reţele de socializare, tehnologia a înlocuit comunicarea directă dintre oameni cu cea virtuală. Sute de ore petrecute anual pe reţelele de socializare este un timp irosit fără nici un scop, care ar putea fi investit în lucruri cu mult mai valoroase.

Copii de la grădiniţe preferă sa-şi petreacă timpul pe reţele de socializare, decât să se joace. Părinţii sunt şi ei tentaţi sa-şi reînnoiască cu regularitate postările, în locul să-şi petreacă timpul cu copii lor, etc. Iată de ce cititul cărţilor astăzi nu mai este la modă, bibliotecile sunt pustii, iar marii scriitori să fi fost în viaţă, posibil s-ar fi întrebat, pentru cine au mai a scris şi dacă generaţia de astăzi le va mai descoperi vreodată creaţiile.

Mă întreb: am devenit sclavii Internetului?

Autor: Barbacari Irina